iau infinitul la pas caut răspunsuri cu lumânarea
în mijlocul zilei precum Diogene

vorbesc cu ferigile din vânt despre ziua care nu mai vine
despre victorii despre înfrângeri și despre răni
căci așa se măsoară viața

toti purtăm cu noi o spânzurătoare și o cruce
până într-o zi când timpul se oprește
într-un întuneric gros de poți să-l tai cu cuțitul
atunci îngerul din tine fuge speriat
iar fără el te simți singur și gol
ca o pădure fără anotimp

un pelerin flămând într-o gară
în care întrebările deraiază frecvent