Am născocit idei din cenușă,
din sânge de căpușă,
coagulat în sacrele artere,
din fresce înnodate în capele.

Am inițiat croaziere
cu Magellan și da Gama,
peste porturile din Palma,
atrocități în irisul Senei.

Am orchestrat solemn inscripții
cu ochii gravați în pietre,
onyx sculptat în concepte,
rubin al toamnei premoniții.

Am lăsat timpul să mănânce
împreună cu moliile, din fotoliu
așteptând să curgă în purgatoriu
un ochi șubred și dulce.

În deznodământ se nasc ghioceii
din care bunica țese îmbrăcăminte
cu zâmbete criptate în dendrite
și cine știe cifrul cheii?