agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ O clipă de intruziune ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-01-13 | | O fi fost sortit să fie... Poate chiar este acel joc Necunoscut ce te îmbie Cu promisiuni fără soroc ! Dar, parcă, a-nceput a-ţi place Chiar şi atunci când nu ai loc S-ascunzi de cel care desface Păienjenişul tău baroc. O vorbă scapi şi-napoi două Iei dar cu vorbele ce troc Poţi să faci când amândouă Inimi ard şi-or să ia foc... Mă dai naibii, îmi iei mâna - Când îngheţ, când mă sufoc - Tare-aş vrea să aflu numa’ Cât mai e până fac... Poc ! Nu te joci cu jucărele - Scumpă fată fără minte - Ci cu dorurile mele Ce mă chinuie fierbinte. Ţie-ţi place aventura Mai ales de-i amoroasă Dar (necoaptă eşti!) nici gura N-o dai cât eşti de fricoasă. Ce ştii tu despre iubire Şi cunoşti despre amor Este ce-ai văzut prin filme Sau pe la televizor. Iar iubirea şi amorul Nu se-nvaţă , dragă fată, Tot privind televizorul Ci, trăind, concret, în viaţă Fără calcule meschine Şi măsuri de-asigurare Ci-mpărţind şi rău şi bine Cu dorul care mă doare. Nu-i un semn de slăbiciune Să împărtăşeşti iubirea Celui care te doreşte Căci aceasta ni-i menirea „Dragostea adevărată E-nţeleaptă, altruistă - Arde ca să încălzească Nu distruge ce există !” Aşa că, fetiţă dragă, Ia-ţi, te rog, inima-n dinţi Şi trăieşte fără teamă Jarul clipelor fierbinţi... Este tot ce ne rămâne Nouă - celor de sub soare - Din periplu-acesta sumbru Printre zile-ntregi amare Care par că vor să stingă Orice vis, orice speranţă... Şi de gât o să ne... strângă Intr-o bună dimineaţă Şi-o rămâne-n urma noastră, Poate, doar o amintire Care palidă şi-aceea Peste-un timp o să expire Şi din tot ce-a fost şi este Şi ce poate va mai fi Intre noi doar o poveste Va rămâne...ca să ştii! Ei, dar, uite, că bat câmpii Când de fapt vroiam să-ţi spun Că-s îndrăgostit de tine Şi, de dorul tău,... nebun ! Că privirea ta mă cheamă Când guriţa mă alungă - Mâna-mi când o strângi în palmă Gura-mi vrea să te ajungă Şi, tu, te fereşti într-una Dar de ce te mai fereşti Dac-atunci când iese luna Tot la braţ cu mine eşti ? ! Şi mă-ntrebi mereu de vorbă... Şi te faci că nu m-auzi, Aruncându-mi printre gene Vraja ochilor tăi cruzi. Până când o să reziste Inima-mi înnebunită S-o tot duci cu vorbe goale Când ‘i-e dor şi e dorită ! ? Nu te mustră conştiinţa Că nu laşi să se cunoască Două inimi ce credinţa Au că-ncep să se iubească ! ? Ianuarie 1994
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate