Printr-o ceață plumburie
Fulgii învelesc pământul
Cu o mantie argintie
Peste care zburdă vântul

Din veșmântul de zăpadă
Sfioși apar din loc în loc
Înșiruiți ca la paradă
Câțiva copaci fără cojoc

Iar în zarea-ndepărtată
Sub căciule țărănești
De zăpadă argintată
Văd căsuțe bătrânești

Dar priveliștea-nghețată
Se dă repede uitării
Când pe dealul cel de vată
Zboară forma primei sănii

Mulți copii au și venit
Și cu bulgări se țintesc
Iar pe lacu-ncremenit
Alții pe ghețuș pornesc

Ce le pasă lor acuma
Când iarna și-a pus cununa
Și deși-i din flori de gheață
Totul este plin de viață

Ian 1971, Cluj-Napoca