Dar orice lucra
Noaptea se surpa!

să fie oare aceeași dimineață în care totul
este o paragină pe cord deschis?
le văd la locul lor geometrie identică,
dar Doamne ce noapte ai vegheat să treacă peste mine?
noapte care surpă toate iluziile,
care scurge viață din tot ce e viață;
somn care preschimbă galopul nemărginit al beției
în bubuitul tulbure surd ridicol al zilei care te mai confruntă o dată și încă o dată
Manole, Manole, meștere Manole, tu înainte de noi toți ai înghițit praf zi de zi

peste zi

descind ochii aproape tot mai aproape
le văd cum își arată colții - le cer să-mi vorbească
măcar
un vers să-mi latre
înfirip și dintr-un mârâit ceva
dar liniștea
nu
din nimic ceva nu pot eu

căci

salcia își ascunde sufletul fluierului iar în fața zilei mi-e frică
la fel ca în toate zilele care vor vrea oare să vină?
am frică să-mi retez mâini picioare ochi limbă
să mă arunc în prăpastia cuvântului rostit
unde
întind palma scoică se aude marea
cerșesc mă rog cerșesc