prin păduri de doruri umblu cam năucă
temerile mele unde-or să mă ducă ?
tremurândă și cu grijile în spate
gândesc la suferința din principate.

mă ghidez în viață după soare și stele
căutând fericirea pe ample rețele
nu dorm dar știu că îngeri mă veghează
să nu știu de beznă nici de groază.

prin codrii de doină povețe descopăr
cu azur de mătase sufletu-mi acopăr
zile și nopți condusă de speranțe
îmi exprim credința fără discrepanțe.

pe o scară de lumină urc agale
spre constelația cu străluciri regale.