Am dorit să cânt la fagot
sau oboi,

n-am cântat la nimic,
nu am exersat, eram fără ureche,
doar văzul și mirosul erau mai bune
în rest mânuiam scrisul,
cuvintele mi se păreau cele mai armonice
și chiar în urechile mele
sunau deosebit.

Scriu fără să mă întrebe nimeni
de ce o fac
și nimeni cunoscut nu-mi știe boala
care macină în suflet cuvintele,

noaptea caut sensul
existenței
în poemele iubirii.