De vocea mi-ar fi auzită,
Eu lumii i-aș cânta în vers,
I-aș fredona neobosită
În strofe despre univers.

În cântul meu dedicat lunii
Și despre stele-aș povesti,
Iar în bătaia semilunii
Pe soare eu l-aș tot cinsti.

De mări și câmpuri și coline
Aș aminti neîncetat,
Și ritmuri dulci de violine
La flori eu le-aș fi închinat.

Pe dealuri, munți și pe răzoare
Le-aș înalța pe-un piedestal,
În vii nuanțe de culoare
Ar străluci ca un cristal.

De ceru-albastru eu aș scrie,
I-aș dărui întreg poem,
Căci însuși el e poezie,
Nestingherit, veșnic boem.

De aș putea uni-ntr-un cântec
Tot ce înseamnă univers
Eu lumea aș putea s-o vindec
Dintr-o strofă, cu un vers.