O acoladă de nevoi trudim să ne-mplinim
Hipnotizați, în malaxor de grabă le-azvârlim
Și-alimentăm dorințe noi cu fiecare gând
Cerem mai mult, ne provocăm, nu așteptăm la rând…

Clădim construcții de nisip, gonind după conform,
Stropim cu foc, voim acum, portretizăm diform
Pe material ne focusăm, privind încețoșat
Căci sufletul s-a distanțat, observă detașat…

Sudori ne curg pe pleoape reci de nu-i al nostru țel
Dar continuăm să-l urmărim, trăim după model
Doar un macaz e de ajuns, eroic să-l urnim
Și altfel sinele flămând cu viață să-l hrănim.