Panglică albastră
flutură prin oameni,
Dunărea crăiasă
curge fără seamăn.
Pasăre măiastră
susură-n cântare,
aleargă sortită
să se înece în Mare.
Războind în munte,
domolind la deal,
când ne-a dat merindă,
când ne-a fost hotar.
Dunăre albastră,
sora mea tu ești!
treci prin lumea astă
tot întinerești!