oare nu sunt bucuriile dureri transfigurate?
în chip de câmpie învelită cu maci
oare nu sunt suspinele doruri însingurate?
fericiri fecunde cu cuiburi în copaci.

armonii de gânduri dansuri în lumină
fântâni arteziene zămisliri de miresme
cruciada pentru Paradis în albumină
dezrobesc sufletul între catapetesme.

ascensiuni grandioase în spirale spre ceruri
sunt avânturile mele în această viață
o lume divină se dezvăluie-n cleruri
când sufletul vibrează de iubirea măreață.

voluptoasă bucurie o transform în poem
pictând infinitul pe albastru totem.