Mărturii se-nalță peste noapte-n hârtie,
Un ciudat cronicar zgârâie alb, inocent,
Zăpada dospește, parcă-n drumul absent,
Amintiri vestejite cu miros de stafie.

Un cântec pășește pe-a valului apă,
Muzicale sticliri îi înoată în larg,
Pe țarmuri, pustiuri uitările-și sparg,
Durerea din ape în adâncuri să-‘ncapă.

În ore învinse are cuib o secundă;
Vertebra-i râvnește de la El paradisul,
În chin antagonic se duce-‘ncet visul;
Saline exiluri în puls se cufundă.

Frântura de gând rânește-o făptură,
Licoarea,-n delir, adoarme pe gură!

vineri, 13 ianuarie 2017