Sunt nesfârșit când mă caut,
Mereu are să-mi fie dor de mine,
Crângul iluziei fără glas acum îl privesc.
Am o durere în mine
Ca o pasăre care nu poate să zboare.
Mi-am tras peste ochi o bucată de cer
Dar frigul din el mă înțeapă.
Cum nu mă lași , Doamne , să mă bucur de el?
Cum nu mă lași , Doamne , să mă bucur doar de iluzia lui?
Cu fiecare zi îmi dai sentimentul
Că nu vrei să mă apropii de tine,
Că nu vrei să stau lângă tine,
Lângă marele-ți scaun
Pe care de-o veșnicie îl păstrezi.
Mă îngădui,bag seamă,
Doar cu paradoxul , cu ereziile,
Cu fantasticul , cu fantomaticul meu inorog.
Buzele mele au crăpat de cuvintele nerostite,
De la o vreme nu mai am nicio durere în mine,
Am văzut că ai lăsat să-mi crească
O pereche de aripi.


George Nica