Noi ne vom deștepta-ntr-o zi sau într-o dată oarecare -
„Deșteaptă-te, române”-i sterp, că n-a fost nicio deșteptare!
Zadarnic imnul ne-ndemnase cu armonii ce ne-a-ncântat,
Doar trăznetele ne deșteaptă sau mii sirene-n lung urlat...

Și iată-acum că le-auzirăm și-s tot mai dese zi de zi,
Tot mai aproape se disting, încât probabil ne-or trezi,
Căci glasul lor asurzitor suna-vor chiar mai tare încă,
Până ce toți ne vom uni, din mămăligi s-ajungem stâncă!...

De-ajuns cu atâtea amânări, cu neiertata nesimțire!
E timpul clar să fim deciși, căci Țara Mamă e-n pieire!
E-amară disperarea ei, cerând cu lacrimi Crucii sfinte,
Chiar de-am murit, să re-nviem ca mari eroi de prin morminte!

Glen Ellyn City, 6 sept. 2020