am brodat stele pe un colț de batistă
să-mi amintesc când plâng că cerul mi-e aproape
că mă formează cu talent de artistă
prin ploi de lumină să traversez etape.

frâng umbrele cu iubirea ancestrală
respirații zilnice se transformă-n poeme
în jocul fantomal e voința astrală
să uit că în viață învăț a mă teme.

ochii mei deschizături înspre lumină
lăcrimează că în lume e multă durere
seninătăți pierdute în zarea fără vină
făpturi îngenunchiate evlavie și vrere.

în baie de raze ard frica haină
steaua mă încununează cu aura divină.