din ceasuri lungi azi mi se pare
că n-am cuprins din lumea asta mare
decât fărâme fără să pricep
cum timpul dus m-apasă-ntors în piept
sorocul rătăcit într-o nălucă
se-ncurcă apoi și pleacă nevăzută.

din ceasuri lungi mereu întrebătoare
croiesc închipuiri din vremi lunecătoare

cuvintele fac joc în mintea mea
și mor pe rând și iau câte ceva

pe foaia goală de hârtie
agonizând și fremătând a poezie...

din ceasuri lungi și-acuma mi se pare
că n-a rămas nimic din lumea asta mare.