se-adună veri neobosit
și se comprimă timpul într-o urnă
iar clipa ce-a plecat de n-a sosit
dispare nemișcată fără urmă

în timpul încleștat invocator
pe ultima și cea mai grea sentință
te-adaugi acuzat și-acuzator
judecător în propria dorință

te mai renaști din amfore grecești
da'n grota de iluzii spulberate
destinul n-a știut pe unde ești
când valul a-nceput să te inunde

se-adună veri neobosit
și-n amintirea zbuciumului tandru
m-ascund într-un etanș nedefinit
rătăcitor și respirând ca un scafandru