pași metronomici saltă a toreador
copacii cruzi lunecă-napoia-mi spre vară
cu vânt obraznic buclat amețitor
contemplu iară astă lumea bizară

în stânga-mi răsună râs de copil
și-n dreapta sirena gonește sfârșitul
mai dulce e clipa născândă târziu
prea dur e acum începutul...

o lume gonește în ritm taurin
pe flancuri haotic călcând prin vlăstare
imensul vacarm îneacă marin
în liniștea-mi... verbele pale

cu pași levitați înspre nu-ș ce mal
prin ritmuri ce nu mi-s pereche
mă cațăr zburdând pe creștet de val
și n-am busuioc la ureche