agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-11-18 | | E obosită frunza și cerul cade-n vale. În iarbă cresc rubine din flăcări nemiloase. S-a limpezit hotarul pe ramurile goale, Se-așterne-n părul brumei petale tămâioase. A adormit pădurea-n căința argintie, În ceața prihănită ispitele-aduc vraci, Iar umblă bucuroase în toamna sihăstrie, Colindă tinerețea în somnuri de copaci. Și azi a mai trecut un ieri de altădată, Iar mâine va veni din scorbura de timp; Cărările-au dospit descătușata soartă, Pe-aceași undă-n care trece alt anotimp. Amurgul și-adâncește pe ram a sa dorință; Aduce noi parfumuri mătasea sunătoare. Se duc smaralde umbre în vânt de pocăință Și friguri albăstrui se-așeză-n geam la soare. E obosită frunza prinsă-n tristețea rece. Căci și-au uscat tăcerea, prin moarte, vii culori; Mănăncă din verzi file rugina ce petrece, Ceru'-a urcat în basm cu toamna-n trecători. Cu umbre mohorâte trece prin ploi simțirea. Nutresc zilele-n târguri dorul de clopoțel; Veni-va iarăși iarna schimbând-și omenirea, Iar eu ma voi așterne, uitat, pe-al ei inel!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate