mi-am dat seama că iubesc
cu o tentă de violet zâmbetul tău îmi îngroapă fața
sub sâni
căldura de mai a cireșelor strivite de suferința verbelor
mă vindecă
precum rachetele nucleare
din cuba
lumina trece în cealaltă parte

cel care mă adoarme croiește un plan
fascinat de comunism
oare ce inițiat vorbește despre moarte
la persoana a treia

de parcă aș putea recunoaște un clown
pe linie genealogică
iau apărarea rănilor ce se vindecă
greu
pot citi rețeta pe care scrie ibuprofen

mă doare când dorm
mă doare când ca unui simplu om
îmi cresc aripi
mi se ascut unghiile de parcă ar trebui să sap mormântul lui kennedy
din care nu va învia singur

tu ești alegerea de care nu sunt convins
la fel ca de războiul acesta care nu este al meu
dumnezeu trebuie să-l câștige
singur
într-o mașină deschisă

nevoia de tăcere îmi astupă urechile
tac și privesc dansul grotesc al unei perechi de țânțari
lumea a treia are nevoie de sânge
simt mirosul unui vulcan activ
pe dinăuntru
ne ținem de mâini
de aceeași erupție
tristețea mă face să mă îndoiesc de loialitate

alunecăm de pe zidul bisericii
stolul de păsări destramă norii
fără medicamente
orașul își cheamă morții precum o femeie
în durerile nașterii
la căpătâi preotul citește din psalmi

îmi este rușine cu hârtia mea de un euro