de sf. valentin m-am jucat cu poemele tale, le-am pus funde, fulare,
buzele-n acuarelă, cele din lut, sunt caloiane,
omul oamenilor din vatră, frământat cu apă scoasă de la trei fântâni,
cărată-n gură de fecioare cu zorii pe cap, steag și cruce pe frunte:
murmuriță adu ploiță, crește grâul cât casa, des cât mătasea,

ca la mama acasă, am dansat în cercul ploii,

amețitele le-am scos la plimbare, uită-te pe geam, curtea e plină de păuni și păunițe,
lungile, sau dus cu trenul, cele scurte mi le-am prins în păr,

tristele, le țin în vârful inimii, cavaleri în armură,
primul vârf împunge celălalt vârf, murim la două buze distanță,

gâște sălbatice, gălăgioasele, le duc la baltă,
anemicele, tăi urzici, sfeclă roșie, coji de ou de la paște,
deocheatele merg la școala de perfecționare, tăcutele și făcutele sunt mirese albe,

ca să vezi, învârteam colacii, hop, țop sare un poet, înecați în iarbă
ne-am jucat cu buzele altor poeme pănă am ajuns la cele cu Dumnezeu,
de-acolo n-am mai știut,
dar l-am visat, scria pentru celălalt sf. valentin,