Lumini și umbre
i-am șoptit pădurii.
Viață și moarte
mi-au răspuns frunzele.

Noapte și insomnii
i-am reproșat lunii.
Tăcere sau ciripit
m-au întrebat zorii.

Cunoaștere sau înțelegere?
Rațiune sau omenie?
Certitudini sau speranță?
Tărie sau sensibilitate?
Alegeri imposibile.

Sub pasul meu șovăielnic
crengi moarte trosnesc
șoptindu-i pădurii
întrebările mele
fără răspuns.