când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era ÅŸi Dumnezeu printre ei
de undeva dintr-un colÈ›
mă privea ca pe un străin
mi-a scanat trupul gol
întins pe masa acoperită
cu un cearÅŸaf alb
mi-a contabilizat bătăile de inimă
şi pe fundalul acela de liniște deplină
s-a aplecat peste mine
și mi-a șoptit
"nu e foarte rău
liniștește-te..."
când am deschis ochii
instinctiv
m-am uitat pe fereastra întredeschisă

cerul era plin cu păsări...