și eu ca tot omul învăț din greșeală
și mă mulez pe vremurile sofisticate
credința și speranța nu mă înșeală
mă poartă cu dorul prin lumi fermecate.

zilnic mă mulțumesc cu lucruri simple
când versul mă împacă la mânie
și o iubire magică mă umple
ca o licoare dulce rubinie.

când visul deschide ferestre spre cer
trăiesc o nesperată beatitudine
frustrări regrete și durere pier
fericiri mă înalță în plenitudine.

pentru pandemie i-au atitudine
invocându-l pe Hristos cu gratitudine.