azi îi duminică,
am aprins o lumânare, - ca atunci
ochii mici
au rămas ațintiți la flăcărușa înghițită di aer,
- ca atunci
îți zăresc palmili negri di trudă
aciuati
pi brazda întoarsă-n vecie,

- sunt ani di zili, tată, di cănd umbra spicului se închină ție,
fudul
odihnești sub iarba deasă,
piept la piept,
palmă-n palmă, ca doi îndrăgostiți
vă cuprindeți cu râvnă,

te-ai învățat cu tihna țărănei, tată,
că tari greu îți mai găseai odihna:
haidi, haidi,
la muncă, - di mâini înșepim aratul,
poimâini sămănatul,
ehe, cini ari timp di duminici,
- haidi, s-arată vremi bună di secerat,
îi păcat să pierzi vremea când ardi gura glii,

bănuiesc, întru truda brațelor
o fi mari prietenii acolo sub buză,
- parcă văd cum vă-îndemnați la trântă
țesută-n
rădăcină mănoasă,

***

azi îi duminică, tată,
zi dată di la Dumnezeu, întru tihna inimii
am aprins o lumânare, -aievea
în ochii mici
răsari lumina palmilor tăli.