viața este frumoasă afară, în parcuri, pe străzi, în sălile de cinema sau de teatru, în cafenele sau restaurante. în cârciumi. privindu-te în oglindă ești conștient că liftul cu care cobori dimineața așază atâta viață frumoasă la parter. viața este frumoasă pe scările rulante din mall-uri, pe holurile instituțiilor publice, în chitanțele scrise de mână sau nu, în bonurile de ordine, în invitația Puteți intra! după o așteptare de câteva pagini de lectură. în spitale și în biserici mai este frumoasă viața cu miros de ceară, iar în sălile de curs se scrie viața foarte frumos, în timp ce pe sub bănci zboară stoluri de bilețele. apoi, viața este frumoasă la munte, la mare, în muzee, în capitale îndepărtate. viața asta frumoasă este împrăștiată de metrouri, de autobuze, taxiuri, mașini, avioane, navete spațiale, filme, cărți. săruturi. viața frumoasă te asaltează în vise, te trezești în mijlocul unor oameni în timp ce tu parcă săruți sau nu pe nuștiicine, rușinându-te și ascunzându-te de un neștiut (ați observat că fiecare avem în vise un neștiut care ne bagă în sperieți?). viața este frumoasă în reviste, în muzică, în filme, în reclame. pe drum, în benzinărie, noaptea unde nu este iluminat public viața este frumoasă domnule! viața este frumoasă dar în ochii tăi stă plânsul să iasă ca un șoricel din gaura lui de mătase neagră. stă plânsul să iasă ca la un film DinĂla, și nu plângi ca să nu te faci de râs, dar tu știi de lacrimile tari ca niște nuci. preferi să-ți tacă ochii în fața vieții frumoase prin care treci, rușinându-te și ascunzându-te din fața copiilor care vin de la școală umplând străzile cu râsete de viață frumoasă. la amiază vezi cel mai bine că viața este frumoasă și pe biroul tău dezordonat și în biblioteca ta cocoșată. și pe pagina pe care o privești până devine umed-albă deși simți că ai scris o tonă.