Covid, sperietoare rea!
Covid, sperietoare rea, cum ai ieșit în calea mea?!...
Mi-am pus și mască și mănuși, nu știu cum naiba tu făcuși,
Subtil să te insinuezi, să mă cuprinzi, contaminezi,
Iar eu, aiurea, ce să zic, să nu pățesc nimic, nimic?!

Nu ești nici virus de temut, o gripă și nimic mai mult,
O parodie de tulpină, o loază – nu ai nici o vină,
Că ești isteric pomenit - Mass-Media, a-nnebunit?! –
Statisticile măsluite, decesele-s pricinuite

Numai de tine, măi covid – frisoane simt că mă cuprind,
La gândul răului făcut, de panica ce-a început,
Să ne cuprindă fără voie, venit-a vremea lui Sisoie,
Crispați, rigizi și temători, ce-om face-n anii viitori,

Cât mai durează isteria, covidului și-n România,
Și-n toată lumea luminată, de vești perfide derutată?!
Unde-s Luminători obștii, toți liderii, s-au dat cu proștii,
Sau cu avidele concerne, de leacuri scumpe și eterne?!

Priviți statistici serioase, nu cele ce aduc foloase,
Acelora ce fac oficiu de vraci model în plin serviciu,
Al sănătății mondiale – slugi la Multinaționale,
Și-aici vorbesc de O.M.S., care imparțial nu e –

A fabricat din cifre strâmbe, bolnavi, cu sulițe și trâmbe,
Dislipidemici, diabetici și-alți care dau bani la besmetici,
Pe leacuri care dăunează, căci asta O.M.S. veghează.
Cu Pandemia e la fel, concert cu cântărețul chel –

Ne vor fricoși și timorați, servili, total manipulați,
Și nu-ntrevăd vreun final, decât dezastrul general,
În interesul celor care, vor da soluția salvatoare,
O guvernare planetară, cu Azazel trăgând de sfoară,

Și-om deveni și cibersclavi, fără de cip, vom fi „bolnavi”,
Vom lua cu toții semnul fiarei, și vom simți adâncul ghiarei,
Rănind mortal și libertatea, familia, societatea –
Iară covidu-i doar preludiu, pentru-un adevărat diluviu.
Dea Domnul să mă-nșele mintea, imaginația și ea, fierbintea –
Din tot ce știu și am citit, din mii de minți care-au sclipit,
Sunt vremurile de pe urmă, când Lucifer ne vrea o turmă
De păcătoși și scelerați, în iad stând înregimentați,

Dar Dumnezeu, prin al Său Fiu, Iisus, ne va salva, eu știu!,
Și toată uneltirea lor, cu gustul hâd, asupritor,
Va fi eșec după eșec, ce poate da un suflet sec?!,
Și-n turma Mielului vom fi și-n veșnicie vom trăi!