agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-13 | |
pânza rămâne goală
de câteva veacuri de când încerc să te pictez învolburată dar tu eşti ca o cascadă ce a uitat să mai curgă sau ca o mare ce şi-a uitat toate valurile pe ţărm cu ce să încep mai întâi când ochii ţi-au dispărut după pleoape iar sprâncenele se încovoaie strivite de suspinele norilor neaducători de ploaie zâmbeşti trist galben închis iar buzele-ţi freamătă nerăbdătoare de un roşu aprins ademenitor şi-atunci uit de mine cu anii uit că exist doar pentru tine uit că aş putea iubi şi altceva aşa-mi trece viaţa aşteptând să-ţi apară chipul pe pânza topită de lava unui vulcan sugrumat în piatră atât de naiv şi plin de angoasă dar tu eşti aici icoană făcătoare de iluzii înrămată în fildeş şi cicoare pe tine te văd cu coada ochiului cum încerci să-mi şopteşti să mai stau câteva nopţi să te mai uit câteva zile culorile se amestecă singure sub greutatea penelului mahmur te voi picta cu vin când sec când demisec ca timpul presărat în clepsidră şi adormit de suspinele tale dar am descoperit că oricât aş încerca să te pictez oricâte culori aş inventa te-ai zugrăvit singură pe inima mea înfăşurată în pânză şi regrete în atâtea culori definite cu atâtea gesturi infinite
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate