călătoare clandestină în trenul unei după-amiezi
nu mai păstrezi nimic altceva decât o cheie în geantă
deschizi liniștea lătrată de câinii străzii
în trup porți soarele în flăcări
și dorurile ca pe o căldură ireversibilă

simți cum îți cresc aripi din toate îndoielile
nu ai nici teamă nici gelozie
doar tu și vântul care plimbă prin aerul stătut
un parfum de tuberoze
simți în adierea lui sărutul parfumat și galant
cum se așază pe gura iubitului îndepărtat
care încă îți umblă prin vise

dacă nu ai pe nimeni de așteptat
păstrezi dragostea înăuntru tău
ca pe o icoană căreia i te închini zilnic