TE-am încălțat cu tandre jurăminte
Ce știu c-or străbate mereu a ta minte.
Am tricotat la gâtu-ți fular de sărutări
Să nu te-ajungă frigul, nici dorul de cărări.

Din pielea mea mănuși ți-am croșetat
Și mâinile-ți cu ele am îmbrăcat.
Cu sentimente clare , pure, am reușit,
Prin mărăcini, cale spre tine, mi-am croit.

Acum buzele mele-ți par trandafiri
Ce trezesc cele mai adânci simțiri,
Degetele mele-ți par petale aromate,
Satinuri fine în vinuri imbibate.

Când ating chipul tău cu privirea,
Mătăsuri căzând peste tine-ar părea.
Și te îmbrac cu șoaptele mele de dor,
Te învelesc în murmur de veșnic amor.

Tu te scalzi în ploaia de lacrimi dulci,
Te ștergi cu prosopul ce-alungă năluci,
Iar când rămâi gol, făr' de veșminte,
Te-mbrac iarăși cu noi simțăminte.