suflarea e ușoară ca neaua, dealul abrupt,
când răsare, soarele nu trebuie să miște un deget,
copil ascultător, pământul își îmbracă haina largă și albă,
putred de udă, nu-i nevoie să ridic pleoapa,
să vorbesc, să tac, să dau din cap când te-ascult,

- nou-născut înfășurat în scutece
las zăpada să-mi acopere ochii verzi, când spui nu azi,
nici mâine,
nu e nevoie să plâng,
privesc lumea zâmbind și-mi zic: ce minune,
nu trebuie să fac nimic,
nici măcar s-aștept-o-adiere de vânt,
atingere de buburuză pe mână,
dintr-odată niciodată devine mult,
mult mai ușor ca săgeata din piatră,
cu excepția,
încă ne zărim în ochii de copii uitați printre flori,

chiar și așa, totul e mult mai ușor, dintr-odată
suntem pe calea să îmbătrânim
înţelepți