De mică mi-am dorit iubire.
Un gram de atenție
pentru mine, un copil pierdut în spațiu,
plutind neîncetat în vid
și neștiind unde se-ndreaptă.
Pentru sufletul meu,
făcut scrum de toate trăirile ce le-am avut.
Pentru mintea mea,
întunecată deja de umbra negrii lumi.
"Asta trebuie să-mi fie călătoria"
îmi spun de ceva vreme
și încerc să cred că așa e.
M-am săturat de mult de toate,
m-am săturat de lume,
m-am săturat de viață,
sau cel puțin de cea de pe pământ.
Îmi vreau lumina,
liniștea
și pacea
înapoi.
Cer prea mult,
Universule,
de la tine și puterea ta?