Rămâi o vreme. Noaptea, mai departe
Toți funigeii, poate, i-ar ascunde
Vorbesc pereții imperfecte unde
Și focul tace, până și-a lua parte.

Amestecă, ușor, de-a aspra vatră
Vătraiul ți-e aproape și la mână
Și, poate, în mai mult de-o săptămână
Ți-o și luci izvorul de sub piatră...

Căci, primăverile, toate,-așteaptă goarne
Și zvonuri de la frunză, ca să prindă
La fel ca florile, copaci cu coarne

Ce-s prea amare, de te prind în tindă;
Tot zvonuri de la trecători, să toarne
Zavistie, la tine în oglindă.



NOTĂ:

Coarne= Fructele unor copaci specifici, din zona de pădure sub-alpină