... și ai ceva de fiară în tine
Știi bine
Ceva de fiară sălbatică, da
Ceva din cântecul cerbului răsunând
Departe
Și înalt
În inima pădurii

Ciulește urechea
Și-ascultă:
Sunt primăveri care pot să te doară
Până în rărunchii cuvintelor
Și stoluri de cuvinte ce nu-și mai regăsesc
Primavara din ochiul de apă al gândului
Și-atunci te sprijini de
Ziua de mâine
Ca de un copăcel înmugurit
Sau
Ca de umbra
Unui zbor de păsări

Fiecare din gesturile tale sunt oglinzi
Înțelegi asta
Si te cutremuri.
Cine ești tu?
Dar tu?
Dar tu? întrebi fiecare oglindă
Și unde sunt eu,
Cea din care acestea
Se nasc, pregătite să moară?

Undeva îți vei regăsi somnul
Somnul colorat al copilariei
Când credeai cu adevărat în vise
Sau
Pur și simplu
Din adâncul ființei
Credeai.