Vara în copilărie

Eram copil îmbujorat
Și viața-mi părea câștigată la loc în plic.
Nu înțelegeam de ce adulții sunt triști
Și nici că suferința poate deveni un tic.

Prin grădină mă rătăceam cu ore,
Chiftele modelam din crud pământ,
Nu știam că despărțirea doare!
Și nici că răul se trage din gând.

Banii pentru mine erau frunze
Și pietricele alese dădeam la schimb
Nu știam că viața-i de vânzare
Și nici că primim monede pe timp.

Vedeam pe cei mai mari ca mine
Că se trudesc, zilnic se osândesc
Și nu înțelegeam că pentru pâinea de mâine
Noaptea nu dorm și se gândesc.

Atunci am priceput că sunt om viu!
Și că în viață merită să riști,
Să n-ajungi să culegi de prin pustiu
Și nici să fii vreunul dintre triști.