ard ca lumânarea pentru sufletul pereche
lacrimi se întrupează în sfânta lumină
îmi regăsesc liniștea în scriptura veche
înțelegând că moartea e o stare divină.

aș răsuci timpul ca pe un rotocol
la masa tăcerii să mă relaxez
să semnez cu cerul tainic protocol
apoi pe visuri mari să mă axez.

nu-i ușor să fiu om vlăguit de corvezi
cu anotimpuri mohorate în spinare
dar și cu clipe de răsfăț între aezi
a căror cuvinte mi-au fost alinare.

eu zestrea cerească nu o risipesc
podoabe de suflet pe rugul trupesc.