de când păsările au dat ocol prin mine
mi s-au umplut plămânii de cuiburi
în cuiburi sunt oase ca niște ouă de cuc
am să-ți spun numai ție
toate coastele mele așteaptă în cuiburi
ca tu să te naști
te-am strigat prin somn într-o noapte
și strigătul a căpătat un nume și numele a
căpătat un trup dar niciodată un chip
te-am strigat a doua oară
până ce ecoul s-a ascuns după dealuri și
numele tău care mi-a ruginit în gură
ca banul pus la mort prescură când să
te strig a treia oară
vine daimonul și zice ogoaie-te mă că
nu auzim ce strigă iisus din ioan 12.44
nu mi-a mai rămas decât să-ți
fac semn cu mâna/ cu mâneca dar când
m-am uitat mai bine nu mai aveam mâini
nu mai aveam plămâni
atunci de ce am impresia că cineva
aleargă cu mine și mă ține de mână