soarele răsărea direct din mlaştină
ne ţinea împotmolite zilele
ne-am despărţit atunci fără cuvinte
fără explicaţii şi fără puncte de suspensie
aşa pur si simplu ca o plimbare cu bicicleta
pe străzile unui sânge părăsit

era frig în noi ca-ntr-o biserică
aerul picta icoane
sub coaste stăteau puii de frig
singuri
vântul îngheţat cădea din stele
cu zgomot
ca o cheie pe gresia din bucătarie