s-a cutremurat pământul, vremea este vitregă
mii de oameni sub ruine se agață de viață
marea este revoltată, scrâșnește, spumegă
gerul mușcă năprasnic cu dinții de gheață.

privesc iarăși cerul nu are nici o vină
că moartea pune stăpânire pe lume
este în doliu toată suflarea divină
s-au contorsionat urât luminile antume.

inima-mi nu-și revine din starea de șoc
rugăciunea zilei și-a pierdut din putere
zadarnic, zadarnic pe Hristos îl invoc
sângerează pe cruce mistuit de durere.

lumea-i un ospiciu, timpul nebun proroc
speranța de fericire este difuză părere.