E sceptrul vremii făurit de floare
Cu el domneşte dulce-ntâia vară
Şi linişti îmi gonesc tăcere-amară
Şi de frumos pe-atâta parcă doare.

Ca fumul scos de prin a mea ţigară
Zeiţele parfumul suie-n droaie
Zambile mici, miresme ce-nvăpaie
Pe îngerii ce învieri strigară.

Ceneala verde glia desenează
Şi-n tânăr picură şi buruieni
Mai pe la umbre de cuminte rază.

Valsează anii mei eolieni,
O încă primăvară-n ei dansează
De dat la Domnul nu la cei vicleni.