VRÄ‚BIOARA
Pe stâlpul din curtea mică,
Fix la doi metri de casă.
Stă o mică păsărică,
O vrăbioară aleasă.
Şi-n fiece dimineaţă,
Când fereastra se deschide.
Vrăbioara jucăuşă,
MintenaÅŸ ea ne surprinde.
Dând din aripi bucuroasă,
Sare-ncolo,sare-ncoace.
Dând ştire celor din casă,
Că e dimineaţ şi pace.
Şi-o privesc cu nerăbdare,
Eu pe vrăbioara brună.
Cea cu privirea-i în zare,
Având ciocul mititel.
Ce-ntr-un picioruş văd sare,
Parc-a-mi zice neatza bună!