toată lumea a fost șocată de la apariția mea apocaliptică
în skrik pînă am apărut în compoziția VIII și tocmai de aceea am luat o pauză
ca să nu se micșoreze distanța de la pămînt la lună
oricum originalul s-a pierdut, prima gură de votcă intră în mine
ca într-un muzeu

sunt o reproducere a mea, incapabilă să se conserve
sunt o dezvoltare logică a punctului în ceață
fac triangulație pentru a găsi ceva viu în mine, ața de care să trag ca să-mi ridic
sufletul în dreptul ochilor
șervețelul de masă al lui picasso care ar putea cumpăra localul

și cum apa dă gaură în munte, eu am iubirea care mă face sită
și prin găurile ei mă văd și eu, cînd în compoziția VIII
cînd în skrik
cînd în ochii tăi după ce am spart paharul în chiuvetă