De fiară-i bir singurătăţii mele
Metalic linişte-animalieră
Era şi criptă a odăii sferă
Åži codru ce-mi crescuse pe sub piele.

Un mucegai în sânge se inseră
Şi îngerul nu vine să îl spele
Trec prin lucarnă raclele de stele
Din alte haosuri şi altă eră.

De oameni nu-i păşire în materii
ÃŽn camera mansardei, pe podea
Şi cu năluci suflarea îmi tot sperii.

Nici mâna ta atingere să-mi dea
Femeie, n-am în recile criterii
Åži zarve piruete tac sadea.