aș vrea să pot spune:
uite, am inventat călătoria în timp
poți revedea pe oricine
sau poți vizita viitorul
pentru a ști ce să corectezi în prezent
uite, sunt capabil
să vindec orice durere
sunt capabil de înfăptuirea
atâtor și atâtor minuni...

și aș mai vrea să pot spune:
uite, împreună cu visele mele
am trecut pragul vieții
e numai fericire dincolo
e tot ce vrei să se-ntâmple
dar nu se poate întâmpla
aici, pe pământ
e gândul tău atotputernic
ce guvernează
noua lume creată de tine
iar Dumnezeu e prietenul cel mai bun
care își face simțită prezența
exact atunci când ai nevoie de el

aÈ™ vrea, aÈ™ vrea
ah, cât de mult aș vrea...
dar tot ce pot face
este să-ți dăruiesc un poem
care să înflorească precum ghiocelul
în primăvara ochilor tăi
făcându-te pentru o clipă să uiți
de iarna nesfârșită a tâmplelor
de frigul care ți se insinuează
ca un șarpe prin văgăunile pielii
încercând să-ți înghită
fiecare bătaie de inimă
și, apoi, inima toată

doar atâta pot face
iartă-mă că nu pot amesteca nemurirea
în sărutul cuvintelor mele
iartă-mă că sunt doar un om
care își trădează
umbra lui credincioasă
străduindu-se
din tot muntele cărnii sale
să ridice o aripă
care să atingă pleoapele cerului
și să înduioșeze o stea