Zâmbește-mi tainic
toamna țese iluzii și sentimente noi
pe care iar și iar le împărțim la doi
diminețile au aroma merelor coapte
eu cerșesc mângâieri
tu vrei să pleci cât mai departe
te privesc în tăcere
clepsidra numără secundele reci
aroma cafelei te cheamă aproape
păsările călătoare pleacă
undeva unde e soare
toamna vine cu idei
și cu armonii stelare
ziua scade, vântul șuieră
eu sunt tristă
visez basme cu rochii foșnitoare
și sufletul meu e un luminiș
plin de raze de soare
frunzele supărate cad
toamna plânge
cu lacrimi de jad.