- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Viață ucigașă, crudă, străină,
lasă-mi trupul să zboare liber
printre zăcăminte de aer,
departe de lumea
din care l-ai gonit.
Cheamă-ți vameșul născut din barbari migratori
ce-mi taie cărarea
și-mi răscolește tot avutul
din sufletul meu,
din inima mea,
din amintirea mea.
Îndură-te de îngerul alb
ce nu ți-a ascultat
poruncile negre,
și lasă-l să zboare
ca un cocor cu aripi de ceară,
din astă lume migratoare.
Ascultă-mi dorința
și lasă-mă să plutesc
pe râul ce duce
spre Universul Singurătății.