- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Nori mari se strâng
deasupra terrei sufletului meu
încarcerat în celula din lagărul iubirii,
și tună peste stropi de ploaie
și fulgi de zăpadă,
ce cad liniștiți, calmi
peste trupul celui ce-am fost,
peste viața al cărui sclav am să fiu,
și iarba crește
din țărâna înecată în sângele iubirii mele,
dar eu,
trec prin ploaie nepăsător
ca un copil ce n-a -nțeles nimic.