Am gândit la un moment dat pentru tine un cadou material
Dar nu l-am văzut în nicio vitrină
Și mă tot întrebam de ce nu pot găsi
Ceva ce mi-ar place să-ți dau.
Răspunsul nu era unul greu
Îl știam, îl aveam, îl purtam
Cu mine tot timpul
Însă atingând pentru clipe iarăși pământul
Încercam să fiu în ton cu mulțimea
Uitând pentru scurt timp că noi
"Nu ne ținem de pământ când ne ținem de mână".

Ambalat cu mult drag în cutia cu amintiri
Ușor conturate prin treceri de ani,
Adânc creionate pe coala albă, curată
A unei minunate povești de câteva luni
Ce m-a făcut să plutesc grațios ca o lebădă-n zbor,
Cadoul meu pentru tine e un șir de cuvinte
Aceleași cuvinte pe care ți le-am spus mereu
Cu aceeași ardoare în ochi,
Cu aceeași puternică vibrație în glas,
Cu aceeași pasiune în vers, în rând
Ca și când nu ți le-aş fi spus niciodată.
Sunt doar cuvinte,
Cuvinte știute, simțite, visate
Șoptite, uitate și rememorate
Prin somn matinal ce fuge departe
Sub freamătul lor,
Prin atingerea strălucirii din ochi
Ce strecoară picuri de viață
Prin nervi, prin artere, prin măduvă.

Cuvintele mele sunt despre tine
Despre această minune ce ești.
Un zâmbet mai net conturat nu există
O lucire mai fermecătoare de ape din a ochilor mare
Nu afli oricât de panoramic prin lumea-ai privi
O rază de soare de-ar sta să se-aşeze
Pe-un umăr alb de-al tău dezgolit
Nimeni nu ar putea spune
De-i zâmbet de soare, de-i cheratină bălaie.

Ascultă-mi cuvintele iubită copilă
A vieții ce-şi cheamă tinerețea dintâi
Ascultă-le cum fremătând curg
Prin canal lacrimal ce aduce afară
Însăși esență de simț.
Ascultă-mi cuvintele născute din ceea ce tu
Ai reușit a schimba în mine, și numai în bine
Și încă descopăr atâtea capricii
Ce le-aş vrea schimbate
Sub vraja atingerii tale
A degetelor ca niște clape fermecate
A surâsului ca un leac din străbuni.
Îți dăruiesc din cuvinte
Acel optimism din care m-ai hrănit mereu,
Pe care uneori îl lași să mai plece.
Ține-l în brațe, cu tine tot timpul
Și nu-i mai da liber niciodată de-acum.
Cuvintele mele îți doresc a fi fericită
Și să fii în stare să-l faci fericit
Pe cel ce-l dorești,
Pe cel ideal principiului tău riguros construit
Sub aripa protectoare
A neobositei înțelepciuni ce te veghează mereu.

Când o lacrimă seacă îți vei rostogoli în obraz,
Eu voi fi fericit
Și voi ști
Că n-am iubit nicio clipă-n zadar
O minune de om ce merită tot ce-i fruct copt de la viață.

Că tu ești cea mai minunată știi
Angelică ființă-n corp de fată!
Tot eu... cel ce te-am scris în poezii,
Ca să te-alint, să mă răsfăț... încă o dată.