Am adăstat
într-o șoaptă a ta.
Nu ști încă.
Tremur la gândul
că vei afla.

Când am ceva important de spus
și nu găsesc vorbele, apelez la inimă.
Ea, credincioasă, iese din piept
gata să se așeze covor la picioarele tale.

O săgetezi,
dar eviți să calci pe ea.
Desfășori în față
inima ta de piatră
și treci nepăsătoare
pe lângă mine.