Peste noapte și peste zi
E un fel de vârtej
În care ne repetăm aproape simbiotic
Toți merităm o viață mai bună
Dar cum am putea vedea prin fereastra vieții noastre
Mersul galaxiilor prin Univers
Zborul îngerilor
Cromatica aripilor de cărăbuș
Dacă ne-am încredințat seva viețile noastre unor oameni
Pe care nu-i vom cunoaște niciodată
Oameni de care am auzit doar la televizor sau pe paginile de internet
A căror avariție este legendară
Cu ei trebui să luptăm
Chiar dumnealor sunt sunt acei Ephialtes ai tuturor secolelor
Nu ne rămâne decât să aplaudăm la scenă deschisă
Când cel mai bun psiholog al tuturor timpurilor a declarat savurând
La un pahar de vin, probabil roșu,
Este mai ușor să treci o cămilă prin urechile acului, decât...
Și ne lovim de pereții, de restricții, de neputințe
Niște furnici ale zilei
Care nu fac altceva decât să creadă că totul trebuie să fie exact așa
Iar în fiecare casă trebuie să existe un frigider care să ne acopere toate necesitățile
Timp în care câteva galaxii se ciocnesc
Câțiva îngeri își lipesc aripile de spatele nostru gol
Fără să le pese de toate aceste mofturi
Iar cele mai mari temeri ale umanității se reduc doar la
Faima artistului care le vor cânta celor care ne supraviețuiesc